Legea nr. 174/2018 modifică şi completează Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea violenţei în familie. Poliţiştii vor putea intra cu forţa în locuinţă.
Noutăţile aduse legii împotriva violenţei domestice sunt esenţiale pentru apărarea celor agresaţi şi, în plus, conceptele de „violenţă domestică”, „violenţă împotriva femeilor” şi „victimă” au fost redefinite.
Aspectul principal, şi poate cel mai important, introdus de legea împotriva violenţei domestice în forma actualizată este reprezentat de posibilitatea poliţiştilor de a intra cu forţa în domiciliul celui suspectat că încalcă legea sau comite infracţiunea de violenţă împotriva unui membru al familiei.
“Art. 222 – Orice sesizare prin care este semnalată producerea unor acte de violență domestică este supusă de îndată verificării de către organul de poliție competent din punct de vedere teritorial, potrivit legii.
Art. 223 – (1) În scopul verificării sesizărilor prevăzute la art. 222 , la adresa la care a fost raportată săvârșirea unor fapte de violență domestică se deplasează o echipă alcătuită din cel puțin doi polițiști, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este posibil.
(2) În cazul în care verificarea sesizării prevăzute la art. 222 se efectuează de un singur polițist, este necesară prezența unui martor. În cazul în care acest lucru nu este posibil, verificarea se efectuează de către polițist, consemnând acest lucru în procesul verbal.
(3) Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de violență domestică, polițistul are drept de acces în spațiul/locuința în care a fost semnalată agresiunea, inclusiv în sedii sau spații de lucru ale unei persoane juridice, fără a fi necesar acordul victimei sau al oricăreia dintre persoanele care locuiește cu aceasta, al proprietarului spațiului.
(4) În situația în care organele de poliție sunt sesizate prin plângere, denunț sau iau la cunoștință pe orice cale despre săvârșirea infracțiunii de violență în domestică sau despre existența unor indicii solide referitoare la astfel de infracțiuni, prevăzute de art. 199 din Codul penal, în scopul înlăturării stării de pericol iminent pot emite un ordin de protecție provizoriu.
Art. 224 – (1) În activitatea de verificare a sesizărilor privind cazurile de violență domestică, polițistul are dreptul de a solicita informații victimei, agresorului, persoanelor care locuiesc împreună cu aceștia, vecinilor, reprezentanților persoanelor juridice, și oricăror altor persoane care au cunoștință despre fapte.
(2) Polițistul are obligația de lua măsuri de conservare și ridicare a mijloacelor materiale de probă, putând face înregistrări sau fotografii inclusiv cu aparatul de fotografiat, camera video sau cu telefonul personal, al victimei sau al martorilor.
(3) Dacă există suspiciunea că faptele agresorului ar putea fi încadrate ca fiind vreuna dintre infracțiunile contra vieții, contra integrității corporale sau sănătății, contra libertății persoanei, contra libertății și integrității sexuale, inclusiv cele săvârșite asupra unui membru de familie, agresorul poate fi condus la secția de poliție pentru continuarea cercetării penale.
(4) Polițistul întocmește un proces-verbal, în care consemnează informațiile prevăzute la alin. (2), precum și orice alte aspecte constatate și activitățile desfășurate. Când agresorul sau persoanele prezente la locul constatării au obiecții ori precizări cu privire la cele cuprinse în procesul-verbal, acestea vor fi de asemenea consemnate.
(5) Procesul verbal se semnează de către polițist și, după caz, de către martori, presupusa victimă, presupusul agresor, precum și de către orice alte persoane care au furnizat informații sau au participat la activitatea de verificare. Dacă acestea refuză sau nu pot să semneze, polițistul va face mențiune despre aceste împrejurări.
Art. 225 – La încheierea activității de verificare potrivit art. 222 -223 , polițistul poate emite un ordin de protecție provizoriu în cazul în care se constată că există un risc iminent asupra vieții, integrității fizice, sănătății sau libertății unui membru de familie, în înțelesul prezentei legi.
Art. 226 – (1) Evaluarea stării de pericol iminent și a riscului de repetare a actelor de violență se realizează atât prin constatare directă la fața locului, cât și pe baza unor criterii cuprinse într-un formular de evaluare a riscului.
(2) Evaluarea riscului se realizează pe baza unui formular de risc care cuprinde criterii și indicii relevante pentru evaluarea riscului, precum: tipul de violență exercitată asupra persoanei aflate în pericol, caracterul repetitiv al actelor de violență, elementele de vulnerabilitate ale persoanei aflate în pericol, contextul producerii actelor de violență, periculozitatea agresorului. Pe baza acestor criterii și indicii se stabilește un grad de risc care poate fi: scăzut, moderat, ridicat sau foarte ridicat.
(3) În cazul în care, în urma completării formularului prevăzut la alin. (2), riscul este evaluat ca fiind ridicat sau foarte ridicat, emiterea ordinului de protecție provizoriu este obligatorie.
(4) În situația în care în urma evaluării stării de pericol iminent și a riscului de repetare a actelor de violență se constată că nu este necesară emiterea unui ordin de protecție provizoriu, polițistul are obligația de a asigura informarea victimei cu privire la posibilitatea formulării unei cereri de emitere a unui ordin de protecție și de a pune la dispoziția acesteia un exemplar al cererii.
(5) Emiterea ordinului de protecție provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri preventive în condițiile Codului de procedură penală.”
De acum, poliţiştii vor putea intra cu forţa în locuinţele în care au loc acte de violenţă domestică şi, printr-un ordin de protecţie provizoriu, pot dispune evacuarea agresorilor, chiar dacă sunt proprietarii caselor. În plus, îi pot obliga pe agresori să poarte un sistem electronic de supraveghere.
“Art. 227 – (1) Prin ordinul de protecție provizoriu pot fi dispuse cu caracter provizoriu, pentru o durată de până la 5 zile, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, cu obligația de a preda cheile locuinței polițistului;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei și, dacă este cazul, schimbarea încuietorilor locuinței;
c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate prin acesta;
d) predarea de către agresor organelor de poliție a armelor deținute sau ridicarea acestora.
e) pe lângă oricare din măsurile dispuse la literele a) – d), polițistul poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere de specialitate într-un centru destinat agresorilor.
(2) În situația dispunerii unei măsuri care presupune evacuarea temporară, organele de poliție îi vor solicita agresorului să dea o declarație pe propria răspundere prin care să precizeze:
a) dacă alege să locuiască la o rudă sau la o altă persoană și să menționeze, după caz, adresa acestora;
b) dacă, în cazul în care nu are unde să locuiască se va adresa adăposturilor sau centrelor rezidențiale pentru persoane fără adăpost/alte servicii care oferă cazare.
(3) În durata măsurilor nu se include timpul strict necesar conducerii agresorului la sediul organelor de poliție, în vederea lămuririi aspectelor legate de săvârșirea infracțiunii de violență domestică.
(4) Ordinul de protecție provizoriu este executoriu și prevederile sale se aplică de îndată, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
(5) Ordinul de protecție provizoriu cuprinde motivele care au determinat luarea măsurii, ziua și ora la care măsurile încep, precum și ziua și ora la care acestea încetează.
(6) Dacă ordinul de protecție provizoriu nu cuprinde nici o mențiune privind durata oricăreia dintre măsurile luate, acestea se vor considera luate pe durata maximă.
(7) Ordinul de protecție provizoriu este comunicat, de îndată, agresorului, dacă este prezent și persoanelor protejate prin acesta. Ordinul de protecție provizoriu este comunicat și organelor de poliție de la domiciliul/reședința agresorului și victimei.
(8) În situația manifestării refuzului agresorului, punerea în executare a măsurilor stabilite prin ordinul de protecție provizoriu se realizează prin constrângere.
(9) În situația formulării, ulterior, a unei cereri de emitere a unui ordin de protecție, durata inițială a ordinului de protecție provizoriu se prelungește cu 5 zile.
Art. 228 – Odată cu emiterea ordinului de protecție provizoriu, dacă în cauză există minori, persoane cu handicap sau alte persoane vulnerabile, unitatea de poliție sesizează de îndată DGASPC, comunicându-i și o copie a ordinului, în vederea luării măsurilor de protecție prevăzute de lege.”
……………………………………………………………………………………………………………………
“Art. 2211 – (1) Ordinul de protecție provizoriu împreună cu documentele care îl însoțesc se înaintează de către polițist, pentru confirmare, procurorului din cadrul parchetului de pe raza teritorială a secției de poliție din care face parte polițistul, în termen de 24 de ore. Confirmarea ordinului de protecție provizoriu se realizează prin aplicarea de către procuror a unei rezoluții cu caracter administrativ pe ordinul de protecție provizoriu.
(2) În cazul în care constată aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, procurorul poate infirma, motivat, ordinul de protecție provizoriu. Dacă ordinul de protecție provizoriu a fost infirmat, măsurile și obligațiile care au fost dispuse prin acesta încetează.
(3) După îndeplinirea procedurii de la alin. (1), ordinul de protecție provizoriu însoțit de o copie a probelor care susțin emiterea sa, se transmite de către procuror, de îndată, către judecătoria corespunzătoare parchetului din care face parte procurorul care a confirmat ordinul de protecție provizoriu. Solicitarea procurorului de emitere a ordinului de protecție judecătoresc produce efecte similare dispozițiilor propuse la art. 22 alin. (9) din proiect, respectiv prelungirea de drept a duratei ordinului provizoriu, pe durata procedurii judiciare, care se derulează conform art. 27 și următoarele din lege.
(4) Ordinul de protecție provizoriu este verificat de către judecător în termen de 48 de ore de la înregistrare, în camera de consiliu, fără citarea părților, participarea procurorului fiind obligatorie.
(5) Judecătorul, în procedura de constatare a legalității și temeiniciei ordinului de protecție provizoriu, emite o hotărâre prin care poate să dispună următoarele:
a) menținerea măsurilor și obligațiilor impuse;
b) instituirea unor măsuri sau obligații noi în sarcina agresorului;
c) modificarea sau ridicarea unora dintre măsurile dispuse.
(6) În cazul în care judecătorul constată nelegalitatea sau netemeinicia ordinului de protecție provizoriu, măsurile și obligațiile dispuse prin acestea încetează.
(7) Hotărârea prevăzută la alin. (5) este definitivă și se comunică tuturor părților interesate și instituțiilor cărora le-a fost comunicat ordinul de protecție provizoriu.
Art. 2212 – (1) Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat la instanța de judecată competentă potrivit art. 2211, în termen de 48 de ore de la comunicare.
(2) Contestația se judecă cu citarea părților. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei.
(3) Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Hotărârea cu privire la contestație este definitivă”
……………………………………………………………………………………………………………………
“Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse, instanța poate dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
În plus, legea actualizată stabileşte că:
- autorităţile locale sunt obligate să menţină o bază de date actualizată cu informaţii despre servicii, centre sau alte forme de sprijin pentru victimele violenţei domestice;
- crearea şi buna funcţionare a serviciilor sociale este obligatorie;
- ordinul de protecţie provizoriu va fi o formă specifică de protecţie a victimelor unor fapte grave de violenţă domestică;
- un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiilor agresorului în cazul ordinului de protecţie provizoriu şi al ordinului de protecţie va trebui creat şi actualizat în permanenţă.
Astfel, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale competente în prevenirea şi combaterea violenţei domestice au obligaţia de a colecta date statistice relevante, dezagregate şi la intervale regulate privind cazurile de violenţă domestică.
Aceste date sunt colectate în vederea monitorizării funcţionării serviciilor sociale destinate victimelor, precum şi în vederea studierii cauzelor şi efectelor violenţei domestice şi sunt centralizate de Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, care are obligaţia de a realiza anual un studiu naţional şi defalcat pe judeţe privind violenţa domestică.